Sistemele de tag management au apărut din nevoia de a gestiona și a controla ușor numărul tot mai mare de coduri (tag-uri) care se adaugă în aplicații pentru a funcționa cu diverse servicii (ex: analytics, retargeting, testing, personalizări, sondaje, feedback, heatmaps, recomandări de produse etc.). Cu un astfel de sistem, în paginile site-lui este adăugat tag-ul unui container, după care celelalte tag-uri sunt adăugate în container din interfață, fără a mai face modificări la codul site-ului.

Majoritatea furnizorilor importanți de soluții de analytics au în portofoliu și un produs de tag management, dar acestea au devenit mai populare de când Google a lansat și oferit gratuit Google Tag Manager (GTM). A fost lansat în octombrie 2012, dar funcții avansate precum auto-event tracking au apărut din octombrie 2013 sau sunt încă așteptate, deci putem spune că este un produs tânăr.

Structura contului

Contul de GTM este structurat în:

  • Containers: conțin tag-urile pe care le acționează asincron; nu poate fi controlată ordinea în care să acționeze aceste tag-uri, deși există o prioritizare; trebuie implementat în toate paginile site-ului, preferabil imediat sub <body>
  • Tags: toate tag-urile pe care le vrem adăugate în aplicație; cele mai populare servicii online au tag-uri predefinite în GTM, dar pot fi adăugate și unele customizate
  • Rules: decid când să fie acționat fiecare tag din container (de exemplu, după o conversie)
  • Macros: sunt folosite pentru a automatiza acțiuni repetitive; în acest moment pot fi definite 14 tipuri de macros pentru site-uri web și altele 11 pentru aplicații mobile, iar numărul lor crește

Drepturile pentru utilizatori se adaugă la nivel de container și pot fi de 3 feluri:

  • Browsing: drept de vizualizare
  • Browsing and editing: poate edita, dar nu poate publica modificările în site
  • Browsing, editing and publishing: poate trimite modificările spre site; e de preferat ca numărul celor care au acest tip de acces să fie strict limitat, pentru că pot aduce modificări site-ului

Lucrul cu GTM

De la început trebuie știut că modificările nu sunt publicate instant în site. Înainte de a apăsa Publish changes trebuie să creezi o nouă versiune a containerului, pentru că GTM beneficiază de versionare (daca ceva nu a mers, ne putem întoarce oricând la o versiune anterioară a containerului). De asemenea, Google Tag Manager beneficiază de modurile de previzualizare:

  • Preview: îți arată doar ție site-ul cu ultima versiune de container
  • Debug: un preview cu o consolă care afișează ce tag-uri rulează
  • Share: o persoană fără acces la contul GTM poate previzualiza schimbările, dacă primește link-ul din share

Pașii pentru instalarea unui nou tag sunt:

  1. Crearea tag-ului
  2. Definirea regulilor
  3. Testarea
  4. Crearea unei versiuni noi de container
  5. Publicarea

Track Type

Tag-urile predefinite beneficiază de opțiuni de personalizare, precum ID-ul contului. Una dintre opțiunile pe care le avem la dispoziție la implementarea tagurilor de Google Analytics este Track Type, care se referă la implementarea de analytics pe care o dorim în respecitvul tag. Avem de ales dintre: Page View (pentru codurile la nivel de pagină, precum cel de tracking), Event (pt event tracking), Transaction (pt ecommerce), Social, Timing, Decorate Link și Decorate Form (pt cross domain tracking).

Data Layer

O altă noțiune importantă când vine vorba despre GTM este Data Layer, care are rolul unui translator între datele din site și diversele instrumente pe care le instalăm prin Tag Manager. Un data layer are și el un tag de instalat în site. Acesta nu se instalează în containerul GTM :), ci se adaugă în sursa site-ului deasupra containerului.

În interiorul unui data layer se adaugă linii de cod pentru diverse date pe care le vrem în Tag Manager. Putem testa ce informații trimite prin consola de Javascript a browser-elor.

Auto-tagging & Listeners

Dar să adăugăm foarte multe linii de cod în data layer nu este neapărat un progres față de instalarea manuală, așa că pentru unele dintre acestea a apărut o soluție automată de trimitere. Auto-tagging-ul din GTM a apărut pentru a genera events în Google Analytics, iar pașii pentru implementarea lui sunt:

  1. Crearea tag-ului care să primească semnalele din site (listeners)
  2. Definirea regulilor pentru tag
  3. Crearea tag-ului Google Analytics pentru întregistrarea de events
  4. Definirea regulilor pentru care să fie înregistrate events în analytics

Există 6 tipuri de listeners în acest moment:

  • Click listener: generează events pentru clickuri; la un click este generat un event GTM numit gtm.click, care apoi poate fi apelat cu regula {{event}} equals gtm.click
  • Form submit listener: events la completarea de câmpuri în formulare; generează event gtm.formSubmit
  • Link click listener: folosit pentru linkurile spre alte pagini din site, iar forma event-ului de aici este gtm.linkClick
  • Timer listener: măsoară timpul în milisecunde; numele event-ului poate fi personalizat
  • Javascript error listener: semnalează erorile în rularea scripturilor și returnează gtm.errorMessage, gtm.errorUrl și gtm.errorLineNumber
  • History listener: urmărește schimbările în URL-ul unei pagini și este util în special atunci când se lucrează cu virtual pageviews pentru Google Analytics, în events cu numele gtm.historyChangeSource, gtm.oldUrlFragment, gtm.newUrlFragment, gtm.oldHistoryState și gtm.newHistoryState.

Acestea sunt principalele noțiuni pe care trebuie să le cunoști atunci când lucrezi cu Google Tag Manager. Pe baza lor, poți urma tutoriale disponibile online pentru cele mai populare implementări.

Tags: , , , ,